Uniunea energetică: Comisia Europeană a prezentat pachetul privind securitatea energetică durabilă

17.02.2016

Comisia a prezentat  un pachet de măsuri privind securitatea energetică, având drept scop pregătirea UE în vederea tranziției energetice mondiale și a eventualelor întreruperi ale aprovizionării cu energie. Securitatea energetică reprezintă una dintre pietrele de temelie ale strategiei privind uniunea energetică, care constituie o prioritate politică esențială a Comisiei Juncker.

 

Pachetul prevede o gamă largă de măsuri menite să consolideze capacitatea UE de a face față întreruperilor aprovizionării cu gaze. Printre aceste măsuri se numără moderarea cererii de energie, creșterea producției de energie în Europa (inclusiv a energiei provenind din surse regenerabile), dezvoltarea în continuare a unei piețe energetice interne funcționale și pe deplin integrate, precum și diversificarea surselor energetice, a furnizorilor și a rutelor. Mai mult, propunerile conferă un plus de transparență pieței energetice europene și pun bazele unei mai mari solidarități între statele membre.

 

Pachetul privind securitatea energetică se înscrie în contextul noului acord global și universal privind schimbările climatice, adoptat de liderii mondiali la 12 decembrie 2015 la Paris.

 

Acordul de la Paris a transmis un semnal puternic întreprinderilor și factorilor politici, trasând o traiectorie ireversibilă în ceea ce privește energia curată și creând condițiile unei tranziții energetice globale.

 

În ce constă pachetul adoptat de Comisie? 

 

Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze

 

Gazele joacă un rol esențial în tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon și rămâne un element important al mixului energetic al UE. Cu toate acestea, ca urmare a dependenței actuale de surse energetice externe, UE trebuie să consolideze capacitatea piețelor sale de a face față eventualelor întreruperi ale aprovizionării cu gaze. Pentru a profita din plin de beneficiile unei piețe lichide și competitive, este nevoie de o transparență sporită a pieței de gaze a UE. Ca soluție la această fragilitate a sistemului, Comisia propune trecerea de la o abordare națională la o abordare regională în ceea ce privește elaborarea măsurilor de securitate a aprovizionării. Mai mult, propunerea introduce principiul solidarității între statele membre, pentru a garanta aprovizionarea cu energie a gospodăriilor și a serviciilor sociale esențiale, precum asistența medicală, în cazul în care aprovizionarea acestora este afectată de o criză majoră. 

 

O decizie cu privire la acordurile interguvernamentale în domeniul energiei

 

UE trebuie să se asigure că acordurile interguvernamentale semnate de statele sale membre cu țările terțe și care sunt relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze a UE sunt mai transparente și că ele respectă pe deplin dreptul UE. În acest sens, această decizie introduce o verificare prealabilă de către Comisie a compatibilității. Evaluarea prealabilă face posibilă verificarea compatibilității cu normele din domeniul concurenței și cu legislația privind piața energetică internă înainte de negocierea, semnarea și parafarea acordurilor. Va fi necesar ca statele membre să țină seama pe deplin de avizul Comisiei înainte de semnarea acordurilor. 

Gazul natural lichefiat (GNL) și strategia privind depozitarea gazelor naturale

 

Europa este cel mai mare importator de gaze naturale la nivel mondial. Capacitatea globală de import de GNL a Europei este semnificativă, ea fiind în prezent suficient de mare pentru a satisface aproximativ 43 % din cererea totală actuală de gaze (2015). Cu toate acestea, se constată în continuare o serie de disparități regionale semnificative în ceea ce privește accesul la GNL. Comisia stabilește o strategie privind gazul natural lichefiat (GNL), care va îmbunătăți accesul tuturor statelor membre la GNL ca sursă alternativă de gaze. Elementele esențiale ale acestei strategii sunt: consolidarea infrastructurii strategice pentru finalizarea pieței interne și identificarea proiectelor necesare care să pună capăt dependenței de o sursă unică de energie a anumitor state membre. 

 

Strategia privind încălzirea și răcirea

 

Încălzirea și răcirea, în cazul clădirilor și al industriei, consumă jumătate din energia UE. Mai mult, aceste activități utilizează combustibili fosili în proporție de 75 %. Propunerea de strategie privind încălzirea și răcirea pune accentul pe înlăturarea barierelor din calea decarbonizării în cazul clădirilor și al industriei. Aceasta evidențiază, de asemenea, faptul că îmbunătățirea eficienței energetice și utilizarea surselor de energie regenerabile vor avea un impact asupra securității energetice. O analiză mai aprofundată a acestui sector este deosebit de importantă, deoarece UE dorește să își îmbunătățească independența față de furnizorii externi. 

 

Context:

 

Una dintre prioritățile Comisiei Juncker este crearea unei uniuni energetice europene reziliente, cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice. Obiectivul uniunii energetice europene, astfel cum este prevăzut în strategia-cadru^[1] din luna februarie a anului trecut, este de a le oferi consumatorilor din UE - gospodării și întreprinderi - o energie sigură, durabilă, competitivă și la prețuri accesibile. Acest lucru va necesita o tranziție fundamentală a peisajului nostru energetic. Apare astfel oportunitatea de a aprofunda inovarea în acest sector și de a contribui la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică în UE, precum și la asigurarea protecției mediului. Comisia face un apel ferm către Parlamentul European și Consiliu de a transforma propunerile de astăzi în legislație, cât de curând și cu titlu prioritar, pentru a consolida capacitatea Europei de a face față eventualelor întreruperi ale aprovizionării cu energie.

 

Securitatea aprovizionării constituie una dintre cele cinci dimensiuni interconectate și interdependente ale uniunii energetice. Principalii factori determinanți ai securității energetice sunt finalizarea pieței interne și eficientizarea consumului energetic, însă securitatea energetică a UE este, de asemenea, strâns legată de opțiunile de politică energetică ale vecinilor săi.